Corpuri de iluminat - Stelian Tanase

Roman cult, interzis de cenzura, una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana contemporana, aparut de abia in 1990. Editia de la Corint are, in plus fata de celelalte cinci editii, un Dosar: Cum am scris Corpuri de iluminat, de Stelian Tanase, care pune in context aparitia cartii, cu fragmente din jurnalul autorului din acea epoca, marturii valoroase despre viata scriitorilor si despre sistemul editorial din acei ani, marcat de cenzura politica. Un roman complex si polifonic, care, dincolo de explorarea vietii in Romania comunista, creeaza unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura noastra, cel dintre bovarica Pia si boemul pianist de jazz Sandu, o dragoste idilica la inceput, intr-o casa de pe Matasari. Povestea de iubire se contureaza pe fundalul unei societati profund comuniste. Una din acele carti de dragoste, in care dragostea idilica se destrama atunci cand personajele aluneca din fantasma iubirii in realitate. Asa cum observa Florin Manolescu: Corpuri de iluminat e combinatia rara de forta narativa naucitoare, capabila sa recreeze viata din cele mai neasteptate detalii, de ingeniozitate tehnica si de finete sufleteasca, in care se scalda intregul roman. Corpuri de iluminat a fost scris intre 1985 si 1987, dar n-a putut vedea lumina tiparului decat in 1990. [...] Dintre prozatorii generatiei sale, Stelian Tanase este unul dintre foarte putinii neispititi de alte specii decat romanul. Este un romancier prin excelenta. Acest lucru se vede cu ochiul liber in Corpuri de iluminat. Se stie, de la Bahtin, ca principala insusire a romanului este caracterul lui polifonic. Cine n-are ureche pentru toate vocile lumii poate fi un extraordinar povestitor, dar nu izbuteste in roman. [...] Absolut izbitoare, in Corpuri de iluminat, este inainte de orice compozitia polifonica. Romanul este asezat pe un portativ si fiecare fraza muzicala are cheia ei. Scriitura narativa este multipla: coerenta, obiectiva, telegrafica, internalizata psihologic, diagonala, in stilul indirect liber etc. Fiecare capitol are perspectiva lui morala: emfatica, parodica, glumeata, neutra. Evenimentele sunt prezentate ca tragice sau vodevilesti. Unele pagini sunt relatate in maniera eseului, altele in aceea a prozei ritmate si rimate. Planul personajelor se reflecta in acela auctorial. Si - ceea ce este esential - diversitatea textuala nu e arbitrara, ci corespunde unei realitati substantiale de apreciere a fiintei umane si a raporturilor ei cu lucrurile. - Nicolae Manolescu, Romania literara, octombrie 1990 Ceea ce ma intereseaza de la inceput in Corpuri de iluminat e combinatia rara de forta narativa naucitoare, capabila sa recreeze viata din cele mai neasteptate detalii, de ingeniozitate tehnica si de finete sufleteasca, in care se scalda intregul roman. [...] unul dintre cele mai frumoase si mai complexe romane pe care le-am citit in ultimii ani... [...] Dar poate detaliul cel mai important e marele poem de dragoste pe care Stelian Tanase reuseste sa-l compuna cu ajutorul unui cuplu de tineri retrasi intr-o casa de la marginea Bucurestiului si ziditi intr-o fericire care ramane, in fond, cea mai frumoasa poveste de dragoste a acestei carti. [...] Nu stiu daca in literatura noastra exista cineva care sa fi reusit sa imagineze o iubire mai intensa decat aceea a zapacitului pianist Sandu pentru frumoasa, enigmatica si bovarica sa sotie. [...] Prin Corpuri de iluminat, care impune dintr-odata un prozator de prim rang, Stelian Tanase anunta o cariera literara prodigioasa. - Florin Manolescu, Contrapunct, octombrie 1990 Stelian Tanase reuseste in Corpuri de iluminat o radiografie foarte sensibila a conditiei umane, cu tragismul, grotescul, inefabilul si vulgaritatea ei in ultimele decenii ale secolului nostru: duplicitatea, turnatoria, ciupeala, gainariile, minciuna, povara fricii si a lipsei de orizont, pe care o duc oamenii fara identitate, cei care si-au lasat inlocuita viata cu traiul mizer pe la inceputul deceniului noua, dar si sfidarea acestui infern prin iubire, contestare, afirmare a libertatii... [...] Aflandu-se in fictiune, in scenariul care activeaza fantasmele iubirii, Pia si Sandu sunt niste corpuri de iluminat, senzori ai unui raport totdeauna delicat intre viata si literatura. Trecand in (i)realitatea imediata, in cotidianul derizoriu, senzorii isi pierd luminiscenta, devin niste corpuri neiluminate: Sandu si Pia. Identitatea - ne invata naratorul romanului - e conferita de luxul fictiunii: in refugiul tuturor fantasmelor, personajul e un ins, in vreme ce in real el este un instrument. - Ioan Holban, Cronica, noiembrie 1990 Ceea ce retine in primul rand interesul e mecanismul literar ingenios, intemeiat pe un efect de oglinzi. Planurile reverbereaza unul intr-altul, sustinandu-se prin atari raportari. Cititorul avizat e imediat captat de aceasta zona de corespondente ale inteligentei auctoriale. [...] Patrunzator, compus cu virtuozitate si scris cu expresivitate, romanul lui Stelian