Comunitatea absenta

Marturia disolutiei, a dislocarii sau a conflagratiei comunitatii este cea mai importanta si mai apasatoare marturie a lumii moderne, cea care reuneste, poate, toate celelalte marturii pe care aceasta epoca se vede nevoita sa le asume, in virtutea unui decret sau a unei necesitati nestiute (intrucit noi marturisim in egala masura epuizarea gindirii Istoriei). Comunitatea fara de comunitate este ceea ce va sa vina in sensul in care ea vine intotdeauna, fara incetare, in sinul oricarei colectivitati (si, tocmai pentru ca nu inceteaza sa vina astfel, ea rezista la nesfirsit deopotriva colectivitatii si individului). Comunitatea nu e decit atit: venire la limita comparerii, la aceasta limita la care cu adevarat sintem convocati, chemati si trimisi - si de unde sintem convocati, chemati si trimisi. Chemarea care ne convoaca, precum si chemarea pe care, pe limita, ne-o adresam unii altora (de la o chemare la alta, e neindoielnic aceeasi chemare, si totodata alta) o putem numi, in lipsa unui nume mai potrivit, scriitura sau literatura. Eticile, politicile, filosofiile comunitatii, atunci cind au existat (si au existat intotdeauna, chiar si reduse la simple vorbarii despre fraternitate sau la laborioase montaje pe tema 'intersubiectivitatii'), si-au urmat caile sau fundaturile lor umaniste fara a...