Ceilalti - Ion Manolescu

Ceilalti. O lume in care lucrurile nu sunt ceea ce par Bucurestii nu sunt Bucuresti. Alexandru Robe nu locuieste in cartierul celor bogati (Dorobanti). Sau locuieste? Prieteni are: cativa. De-o varsta cu el. Ce varsta? Intrebati-l. S-ar putea sa nu va raspunda. Discretia il caracterizeaza; la fel, prudenta in conversatii publice. Femeile din viata lui? E posibil sa nu-l iubeasca pe cat ni se spune. Mai mult? Mai putin? Stiti jocul cu petalele smulse si azvarlite in vant? Pana ramane una singura? Ghiciti care... Alexandru Robe nu este Alexandru Robe. Neurolog? Psiholog? Profesor? Doctor? Impostor? Vrei sa gasesti raspunsul, nu-i asa? Sa fie Ceilalti un Urmuz mai intins? Nu, caci epica are continuitate, numai ca, totodata, plot-ul e disrupt, fracturat, incarcat de trimiteri la mituri, la benzi desenate, la textele de aventuri ale copilariei, de la Ciresarii pana la Jules Verne, ba chiar si la Ion Manolescu. Mai putin fantastic decat Buzzatti, cu o baie de emotii mai ponderate decat la Kafka, dublate de o babilonie stilistica ce tinde catre Jarry, Ceilalti e mata textuala a lui Schrodinger: un text-incertitudine, populat cu personaje itite din magma balcanica. Desi relateaza patru povesti de dragoste, Ceilalti nu e un roman de dragoste, ci un text fantastic-absurd. Nimic nu e sigur, totul e instabil, iar dibacia autorului e ca, de la plot si personaje pana la stilul ce aminteste ici-colo de Celine, romanul e egal cu sine insusi, e coerent in dezordinea lui. Un haos bine temperat. O lectura de asediu, complicata, cronofaga; te sleieste intelectual, dar iti face un cadou: n-ai cum s-o uiti. - Florin Chirculescu \n Dupa 19 ani, Alexandru Robe se intoarce. Pardon, Ion Manolescu. Adica Ion Manolescu se intoarce (un mic Derapaj). Nu ca ar fi plecat vreo clipa din fictiune; in tot timpul acesta, a scris ce tineti in mana si-i aduce acum pe Ceilalti in literatura romana contemporana. Care, indraznesc sa spun, nu va mai arata niciodata la fel dupa momentul acesta. Daca sintagma n-ar fi fost golita de sens in ultima vreme, as fi zis ca aveti in fata un veritabil eveniment editorial. Asa, insa, zic doar ca e un spectacol literar da capo al (pseudo-)fine. Ca veti (re)gasi in Ceilalti si umor, si situatii-limita; si sarcasm, si erotism; si benzi desenate, si mistere; si istorie, si conspiratii; si mistificari, si revelatii; si tehnologie, si povesti de dragoste; si absurd, si muzici; si personaje memorabile, si calatorii inedite; si stranietati, si sincronicitati; si fraze insuportabil de frumoase, si mitologii; si echilibru stilistic, si lume multidimensionala; si legende urbane, si multiple paliere de lectura; si povesti ca-n 1001 de nopti, si fracturi; si tot asa, da. Pentru ca Ceilalti este o lume intreaga. Si un pic in plus. Pentru ca Ion Manolescu e - o demonstreaza - un virtuos intr-ale literaturii. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor