Carnete II

„Lungi dune salbatice si pure! Sarbatoare a apei, dimineata atat de neagra, la amiaza atat de limpede, iar seara, calduta si aurie. Lungi dimineti pe duna si printre trupuri goale, amiaza apasatoare, si ar trebui repetat tot restul, ar trebui spus inca o data ce s‑a mai spus. Asta era tineretea. Asta e tineretea si, la 30 de ani, nu doresc nimic altceva decat sa continui aceasta tinerete. Dar...”„Opera mea in timpul acestor doua cicluri [absurdul si revolta]: fiinte fara minciuni, deci nereale. Nu exista pe lume. De asta, desigur, nici pana in prezent nu sunt un romancier in sensul obisnuit al cuvantului. Ci, mai degraba, un artist care creeaza mituri pe masura pasiunii si angoasei sale. Si tot de asta fiintele care m-au entuziasmat in lumea noastra au fost intotdeauna cele care aveau forta si exclusivitatea acestor mituri.” (Albert Camus)Insemnarile lui Albert Camus din Carnete II dau seama de anii maturitatii sale creatoare, care nu sunt doar anii „ciclului revoltei” (Ciuma, Cei drepti, Omul revoltat), ci si ai revoltei ca mod de viata personal. Fara aceste insemnari, opera sa nu ar fi intreaga. Ele completeaza esential lectura textelor sale majore si sunt de un interes mai complex decat variantele...