BISOGAMMA 10 MG X 100

Compozitie Un comprimat filmat contine bisoprolol fumarat (2:1) 10 mg si excipienti: nucleu: crospovidona, amidon pregelatinizat, celuloza microcristalina, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu ; film: macrogol 6000, polisorbat 20, dioxid de titan (E 171), carbonat de calciu (E 170), talc, oxid galben de fer (E 172), hidroxipropilmetilceluloza (HPMC 5), hidroxipropilmetilceluloza (HPMC 50). Grupa farmacoterapeutica Betablocanti selectivi Indicatii terapeutice - hipertensiune arteriala esentiala; - cardiopatie ischemica (angina pectorala). Contraindicatii Când nu trebuie sa utilizati Bisogamma 10? - insuficienta cardiaca manifesta clinic; - soc cardiogen; - bloc atrioventricular de gradul II sau III; - boala nodului sinusal; - bloc sino-artrial; - bradicardie (anterioara tratamentului, frecventa cardiaca în repaus mai mica de 50 batai pe minut); - hipotensiune arteriala (tensiunea sistolica mai mica de 90 mmHg); - acidoza; - hiperreactivitate bronsica (de exemplu bronhopneumopatie cronica obstructiva, astm bronsic); - fenomen Raynaud si afectiuni arteriale periferice, forme severe; - administrare concomitenta de inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO), cu exceptia inhibitorilor de tip MAO-B; - hipersensibilitate la blocante beta-adrenergice sau la oricare dintre excipientii produsului; - copii (nu exista experienta clinica) - la pacientii la care se administreaza Bisogamma, administrarea intravenoasa a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamilului si diltiazemului sau a altor antiaritmice (de exemplu disopiramida, chinidina, amiodarona) este contraindicata (cu exceptia urgentelor). Precautii Când nu trebuie sa utilizati Bisogamma 10 decât dupa ce ati discutat cu medicul? Blocantele beta-adrenergice pot sa potenteze susceptibilitatea la alergeni, precum si severitatea reactiilor anafilactice. De aceea, la pacientii cu reactii de hipersensibilitate severe în antecedente si la pacientii la care se administreaza un tratament de desensibilizare, indicatia va fi stabilita cu rigurozitate (pot aparea reactii anafilactice). În plus, în timpul tratamentul cu Bisogamma s-au raportat cazuri izolate de alopecie, tulburari de auz sau tinitus, crestere ponderala, schimbare totala a starii psihice, pierderi ale memoriei de scurta durata, rinita alergica sau induratie plastica a penisului (boala Peyronie). Interactiuni Ce medicamente interactioneaza cu actiunea Bisogamma 10? Trebuie avute în vedere urmatoarele interactiuni între acest produs medicamentos si alte medicamente: Efectul antihipertensiv al Bisogamma poate fi potentat de utilizarea altor antihipertensive (cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, IECA), diuretice, vasodilatatoare, barbiturice, neuroleptice si/sau antidepresive triciclice. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a blocantelor canalelor de calciu de tipul nifedipinei poate determina o scadere marcata a tensiunii arteriale care poate produce în anumite cazuri insuficienta cardiaca. În cazul administrarii concomitente a Bisogamma si a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamilului sau diltiazemului si/sau a altor antiaritmice (cum sunt disopiramida, chinidina, amiodarona), este necesara monitorizarea atenta a pacientilor, deoarece pot sa apara hipotensiune arteriala, bradicardie sau alte aritmii cardiace si/sau insuficienta cardiaca. La pacientii la care se administreaza Bisogamma, administrarea intravenoasa a blocantelor de calciu de tipul verapamilului si diltiazemului sau a altor antiaritmice (de exemplu disopiramida, chinidina, amiodarona) este contraindicata (cu exceptia urgentelor, vezi si pct. 4.3 Contraindicatii). Efectul deprimant cardiac al Bisogamma si al antiaritmicelor poate fi cumulativ. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a rezerpinei, alfa-metildopa, guanfacinei, clonidinei sau a glicozidelor cardiace poate determina o scadere semnificativa a frecventei cardiace sau întârzierea conducerii intracardiace. În cazul întreruperii bruste a tratamentului cu clonidina si a administrarii concomitente a Bisogamma, tensiunea arteriala poate sa creasca brusc. De aceea, tratamentul cu clonidina trebuie întrerupt numai dupa ce tratamentul cu Bisogamma a fost întrerupt cu câteva zile înainte. Ulterior, este posibila întreruperea treptata a tratamentului cu clonidina. Administrarea concomitenta a Bisogamma si a noradrenalinei, adrenalinei sau a altor simpatomimetice (de exemplu, din siropurile pentru tuse sau solutiile pentru ochi sau nas) poate determina cresterea tensiunii arteriale. Administrarea concomitenta a derivatilor de ergotamina si a Bisogamma poate agrava tulburarile circulatiei periferice. IMAO nu trebuie administrati concomitent cu Bisogamma, deoarece aceasta asociere determina hipertensiune arteriala (vezi si pct. Contraindicatii). În cazul administrarii concomitente a Bisogamma si a insulinei sau a antidiabeticelor orale,