Bestia obisnuintei

Intretesut cu motive romantice (oglinda, umbra, sangele, groapa, cainele negru), volumul Bestia obisnuintei ne trimite in unul – poate nu cel suprem – dintre cercurile infernale. Oricum am privi, din subterana lui Dostoievski sau din penthouse-ul lui Patrick Bateman, avem locuri in fata la apocalipsa. Deopotriva inger si demon, melancolic si violent, inocent si provocator, Radu Gavan este calauza noastra in cautarea unui Neverland din ce in ce mai greu de atins. (Stefan Bolea)"Nu ma simteam in stare sa ma inham la alt monstru de roman. Nici proza scurta n-a ajutat prea mult. Poezia a venit ca o salvare, ca o iesire din acea stare. Eu scriam poezie si inainte de Diavoli, insa abia dupa am inceput sa scriu cu adevarat. Am descoperit feluri noi de a vorbi despre anumite lucruri. Poezia e un unghi, o unealta. Iau, de exemplu, o experienta care m-a marcat si o pun intr-un roman. Se manifesta, o privesc dintr-un unghi. Vorbesc apoi despre acea experienta intr-o poezie, ma apropii sau ma indepartez de ea, schimb unghiul. Unele experiente nu-si gasesc locul decat in poezie. In Bestia obisnuintei vorbesc despre copilarie, despre familie, despre traume, despre experienta din care s-a nascut Exorcizat, din care m-am...