Ave, Cristos! - Chico Xavier

Astăzi, în această lume decadentă, Iisus vine în întâmpinarea oamenilor, la fel ca odinioară, restaurând speranța și fraternitatea, pentru ca sanctuarul Iubirii să fie reconstruit pe fundamentele sale legitime. Cu cât furtuna se dezlănțuie mai tare, cu atât mai mult liniștește Cristos. Cu cât este mai adânc întunericul, cu atât mai mult iluminează Cristos. Cu cât se răzvrătește mai puternic forța, cu atât mai mult domnește Cristos. Opera Domnului cere însă resurse pentru a concretiza pacea, necesită combustibil pentru a face lumină și bunăvoință pentru a ne ghida către Binele dumnezeiesc. Ideea dumnezeiască are nevoie de brațe omenești. Binecuvântarea Cerului solicită vase receptoare pe Pământ. Spiritismul creștin, care în prezent reînvie apostolatul mântuitor al Evangheliei prin acțiunile sale de reconstrucție, cheamă sufletele curajoase la sacrificiul de sine pentru a se extinde victorios. Chemările Domnului se aud pretutindeni. În timp ce tulburările se extind, cuprinzând lumea, iar ignoranța și complicele său, egoismul, ridică munți de neînțelegere și discordie între oameni, se deschid granițele Lumii de Dincolo, pentru ca vocile de neuitat ale celor veșnic vii să se exprime, consolatoare și convingătoare, proclamând nemurirea suverană și necesitatea regăsirii Dumnezeiescului Sculptor în inimile noastre, ca să putem ajunge la strălucita noastră destinație, în viața cea nepieritoare. Așternând pe hârtie amintirile din această carte, nu ne propunem să romanțăm, să creăm o literatură de ficțiune, ci să le aducem tovarășilor noștri de pe calea creștinismului reînsuflețit, în câmpul de lucru al spiritismului, o scurtă pagină din istoria sublimă a pionierilor credinței noastre. Fie ca exemplul fiilor Evangheliei din timpurile post-apostolice să ne inspire astăzi prin simplitate și muncă, prin încrederea și iubirea cu care știau să se lepede de sine în slujba Dumnezeiescului Învățător! Fie ca și noi să știm, la fel ca ei, să transformăm spinii în flori și pietrele în pâini, în cursul misiunilor pe care Cel Preaînalt le-a încredințat mâinilor noastre!... Astăzi, la fel ca ieri, Iisus nu are nevoie de războaiele noastre de cuvinte, de furtunile opiniilor noastre, de fanatismul nostru sectar și de exhibiționismul nostru în operele cu poleială seducătoare și conținut putred. Alesul Binefăcător așteaptă mai presus de toate de la viața și inima noastră caracterul, conduita, atitudinea, exemplul și slujirea personală neîncetată, singurele resurse cu ajutorul cărora putem garanta eficiența cooperării noastre, alături de El, la edificarea Împărăției lui Dumnezeu. Implorându-L, așadar, să ne susțină idealul renovator pe cărările de aspru urcuș pe care se cuvine să pășim, repetăm împreună cu venerabilii noștri dascăli din primele secole ale Veștii celei Bune: Ave, Cristos! Cei care aspiră la gloria de a servi în Numele Tău Te slăvesc și Te salută!