Artistul si Oglinda

„Artista din mine nu are nevoie de oglinda, dar femeia, da”, marturiseste Leny Caler, in volumul autobiografic „Artistul si Oglinda” (Editura Universal Dalsi, 2002). Asemenea unui colectionar dedicat, isi etaleaza cu reverenta si netarmurita grija amintirile profesionale sau sentimentale, facand lumina asupra comorilor descoperite, fara a inlatura, insa, clopotul de sticla ce le acopera. Totul pare foarte clar, dar, in acelasi timp, de neatins, pentru ca Leny Caler nu ne deschide o poarta catre lumea ei, ci ne povesteste cam ce am putea vedea daca acea poarta ar fi deschisa. Si trebuie sa o credem pe cuvant.Nimic nu exista in sine, nici o intamplare, nici o emotie, nici o relatie umana – totul este o reflexie a ei, a gandurilor, starilor si farmecelor ei, pe suprafata opaca uneori, dar atat de gratioasa, a memoriei. De la lectiile de interpretare „mecanica” pe care i le dadea Lucia Sturdza Bulandra: „Spui replica si faci doi pasi la stanga, spui replica si faci doi pasi spre fundul scenei” la lectiile de viata primite de la Victor Ion Popa si G. Timica sau la iubirile neimpartasite despre care vorbeste cu o cocheta decenta, totul in aceasta carte este o oglindire stralucitoare a actritei care...