Armura strapunsa

In cele sapte povestiri cuprinse in acest volum, scrise toate la persoana intii, Anna Gavalda aduce un elogiu celor care au puterea sa-si infrunte vulnerabilitatile sisa-si recunoasca slabiciunile. Povestirile ilustreaza cit de important este sa treci peste ranile trecutului si sa-ti deschizi inima spre iubire, prietenie, iertare si familie. De la fata saraca de la periferie, care se indragosteste de un tinar bard burghez parca din alte vremuri, la camionagiul ce-si eutanasiaza ciinele batrin, singura mingiiere dupa moartea prematura a fiului sau, ori la vaduva cu doi copii mici, coplesita de vinovatie din cauza alcoolismului, personajele se confeseaza cu o sinceritate aparte si un glas uimitor de familiar, in care cititorii vor regasi acea sensibilitate jucausa si tulburatoare care constituie farmecul si savoarea universului gavaldian.„Sint multi «oameni» in acest nou volum, ce nu vorbeste decit despre singuratate. Aproape toti vorbesc pe intuneric, noaptea si intr-un moment al vietii cind nu mai fac prea bine diferenta intre noapte si zi. Vorbesc incercind sa iasa la lumina, se dezvaluie, se confeseaza, isi strapung armura. Nici unul nu reuseste, insa le-am urmarit stradaniile si m-au emotionat. E pretentios sa vorbesti despre personajele tale si sa spui ca te-au emotionat, dar repet: pentru mine...