Acelasi mort fara prihana aratat slugilor

„As vrea sa plec din tineAs vrea sa plec din tine, de tot, dar cum m-as smulge,Cu halci de carne vie, de-a ta, si-atata sangeChiar daca dumnezeii ce ma pandesc din raiuriJucate la ruleta, mi-ar cere-n mii de graiuriS-o fac, precum barbarii din satele pradateI-as lua de barbi si-as rade de ei pe infundateHei, voi, ce stiti doar mortii momiti cu zaharelulSa le-aratati lumina, credinta, nu bordelulHabar n-aveti ca lumea ma are doar pe mineNemort pe veci, si umbra-mbracata in hermineDegeaba stati la panda c-atata e tot nartulVa amagiti, prieteni, ca ieftin e la spartulAcestui balci, negotul cu carnuri si cu oasePromisiuni de moaste, temei de parastaseIar umbra pomenita mi-e, n-ati ghicit, iubitaVenita de niciunde spre-a fi nefericitaCe-mi insoteste pasii prin spini si prin jaraticIar pentru-a fi usoara s-a dezbarat hieraticDe izul de femeie, si-a aruncat, ca lesturiTot ce avea intr-ansa de om, sunt numai resturiFicatul tau ne-ajunge, plamanii tai de-asemeni